Pentru că trăind în cercul nostru strâmt
Norocul ne petrece

Rezultate LOTO	6/49 arhivă Alertă rezultate						Noroc arhivă Alertă rezultate	5/40 arhivă Alertă rezultate						Joker arhivă Alertă rezultate
Cea mai recenta extragere:	duminică, 17 noiembrie 2024						duminică, 17 noiembrie 2024	duminică, 17 noiembrie 2024						duminică, 17 noiembrie 2024
Numere extrase:	40	15	37	22	16	7	1917609	23	15	18	4	17	31	1	38	24	15	42	10
Report Cat 1:	1.184.942,48 lei (238.098 Euro)						10.426.894,92 lei (2.095.142 Euro)	1.062.574,20 lei (213.510 Euro)						3.688.569,07 lei (741.168 Euro)
Urmatoarea extragere:	joi, 21 noiembrie 2024						joi, 21 noiembrie 2024	joi, 21 noiembrie 2024						joi, 21 noiembrie 2024

N O R O C U L

Fiecare dintre noi, a invocat cel puţin o data în viaţa "norocul". Daca dai o simpla căutare pe google.com după "Noroc" apare de aproape 3.000.000 ori. Norocul este omniprezent în viaţa noastră, având o importanţă semnificativă. Formule de adresare tipice precum: "Noroc!" au devenit un fel de binecuvântare, atunci cand întreprindem o acţiune cu consecinţe importante în viaţa noastră. Fiecare dintre noi crede în noroc şi se lasă influenţat într-o masură mai mare sau mai mică.

Părerile culturale în ceeea ce priveşte norocul variază de la o societate la alta, în unele societaţi fiind considerat o credinţă, în altele doar o superstiţie. În antichitate zeiţa destinului şi a norocului era Tyche la vechii greci şi Fortuna la romani.

Creştinismul şi Islamul cred mai degrabă în voinţa unei entităţi supreme decât în noroc, atunci când vine vorba de influenţa acestora în evenimentele viitoare. Gradele încrederii în aceste profeţii divine variază de la o personă la alta.

De aici vine şi întrebarea: ce este norocul şi de ce este atât de folosit?

Noroc are mai multe înţelesuri, de exemplu în limba germană înseamnă şi o stare de fericire. Şi în limba română un om norocos este considerat, în acelaşi timp, şi fericit.

A doua semnificaţie ar fi când din întamplare (neaşteptat) şi nemeritat (sau deseori nemuncit) se ajunge într-o situaţie avantajoasă din punct de vedere material sau spiritual. De multe ori termenul de noroc are acelaşi sens precum destin favorabil. A avea un destin favorabil, înseamnă a fi norocos/norocoasă. Am putea afirma că norocul este un dar cu care te naşti. Sau putem învăţa să fim norocoşi?

În general, sunt două stări diferite de a aspira la noroc: una pe calea efortului propriu de realiza o situaţie fericită prin descoperirea factorilor ce aduc o persona într-o stare norocoasă şi posibilitatea de evitare a accidentelor ce determină suferinţă.

A doua situaţie când o persoană este convinsă de imposibilitatea, prin eforturi proprii, de a ajunge la o situaţie norocoasă, acceptându-şi soarta şi aşteptând pasiv ca printr-o întâmplare precum jocurile de noroc să-şi găsească norocul.

Există, de asemenea, o serie de convingeri spirituale, şi supranaturale despre noroc. Aceste convingeri sunt foarte diferite de la o cultură la alta, dar cea mai des întalnită confirmă faptul că norocul poate fi influenţat prin mijloace spirituale, prin efectuarea de anumite ritualuri, prin purtarea unor talismane sau prin evitarea anumitor circumstanţe. Mulţi dintre noi se bazează sau nu pe noroc atunci cand întreprind o acţiune, şi de multe ori apelează la talismane, care, consideră ei, aduc noroc şi îi protejează. Simboluri sau talismane aducătoare de noroc sunt: potcoava de cal, trifoiul cu patru foi, busuiocul, iar în China dragonul.

Norocul ajunge să guverneze existenţa oamenilor care pun preţ pe întâmplare, cred în şansă şi se lasă purtaţi de valurile vieţii.

Miron Costin ne oferă una dintre primele definiţii ale norocului: "Norocul nu iaste alta, numai lucrurile ce ni să prilejuiesc şi ni să întâmplă, ori bune, ori rele, zicem acestor întâmplări norocul. De ni se prilejuiesc lucruri bune şi pre voe, zicem: noroc bun; de ni-s împotrivă au peste voe şi cu scadere, zicem: norocul râu."

Aşadar, oamenii au atitudini extrem de diferite faţa de noroc, ca atare a avea noroc, bun sau rău, înseamnă în viziunea unora a merge şi a trăi după cursul evenimentelor, după cum ni-l facem noi sau cum ne influenţează diverse aspecte sociale.

Mintea si Norocul de Ion Caragiale

"Se zice că odată norocul şi mintea s-au prins să meargă împreună la drum şi au plecat amândoi într-o călătorie. Ziua întreagă au tot mers ei pe un drumeag de ţară, plin de colb, şi mai cu vorba, mai cu gluma, iată că soarele se ascunde după un deal, şi noaptea i-apucă pe cei doi călători în mijlocul drumului, departe de satul la care gândeau că vor ajunge ca să înnopteze acolo.

Ce le rămânea de făcut? Unde era să poposească peste noapte călătorii noştri? Se tot gândeau ei îngrijoraţi. În cele din urmă, norocului i-a trăsnit prin gând o idee năstruşnică:

- Ce atâta bătaie de cap! Hai să ne trântim aicea în mijlocul drumului, că nu e cine ştie ce până dimineaţa şi, osteniţi cum suntem, ne vom odihni tot aşa de bine, ca şi când am dormi în perinile cele mai moi.

- Dar dacă va veni vreun cal peste noapte - zice mintea cu glasul ei înţelept - şi va da peste noi, aşa e că nu ne va merge tocmai bine? Hai să ne dăm la o parte din drum şi să ne odihnim pe pajiştea de alăturea. Ş-apoi şi altfel, nu e mai bine să ne aşezăm pe iarba verde, decât aici în pulbere?

- Fă tu cum ştii, zise norocul, eu unul mă culc aici în mijlocul drumului!

Şi zicând aceste cuvinte, îşi şi trânti jos zăbunul din spate, adică haina sa ţărănească, aşezându-se deasupra îmbrăcămintei de lână, îşi puse palma căpătâi şi, cât ai da la amnar, a şi adormit, că tare obosit mai era!

Spre deosebire de noroc, mintea, mai cu scaun la cap, ieşi din drum, îşi căută un locşor potrivit pe pajiştea moale ca mătasea, îşi aşternu cum ştiu ea mai bine, zise Tatăl Nostru, îşi făcu cruce şi apoi, ostenită cum era, adormi în curând.

D-abia aţipiră drumeţii noştri, şi iată, în tăcerea nopţii, se aude o duruitură, care se apropia din ce în ce mai mult. Era un car cu coviltir de rogojină, tras de patru cai ca patru zmei. Roatele se învârteau cu repeziciune şi acum-acum carul avea să sosească în locul unde dormeau drumeţii noştri. Încă vreo două-trei clipite şi norocul ar fi fost făcut praf şi pulbere de copitele cailor sirepi, adică vijelioşi şi de roatele cele grele ale carului.

Dar norocul tot la noroc trage!

Când mai erau doar vreo zece paşi între car şi el, auzind zgomotul, norocul se trezi din somn şi cât ai clipi din ochi se-nălţă şi sări drept în picioare. Caii, speriaţi la vederea lui, au sărit şi ei mai la o parte. Trăgând carul din drum au luat-o razna pe câmp tocmai pe lângă picioarele minţii, care nu s-a trezit aşa de curând. Sărmana de ea a rămas multă vreme leşinată, după rănile căpătate.

Când se desmetici, Mintea, cu înţelepciunea ei îi spune celui ce o însoţise la drum să-i caute nişte ierburi, cu care nu peste mult timp îşi vindecă rănile de la picioare!