|
Despre jocuri
Jocurile de noroc au existat din cele mai vechi timpuri, si exista dovezi ca cele mai multe culturi le-au sprijinit intr-o forma sau alta. Din acest motiv, putem afirma ca originea exacta a jocurilor nu este cunoscuta. Implementarea jocurilor de noroc asociata cu practicarea acestora au fost gasite in China antica la aproximativ 2300 i.Hr. O pereche de zaruri din fildes datand din 1500 i.Hr. au fost gasite in Egipt. De fapt, insemnarile care mentionau jocurile de noroc au fost descoperite pe o tablita intr-una din piramidele de la Giza. De asemenea, locuitorii din India antica, Grecia si Roma au practicat o forma de jocuri de noroc, istoria fiind plina de povesti despre divertismentul cu jocurile de noroc practicat de aceste mari civilizatii.
Primul joc de noroc cunoscut in istorie e un fel de joc de zaruri, jucat cu "astragalus", strabunicul zarurilor de astazi. Astragalus era un os cubic, luat din glezna caprioarelor sau oilor, solid si fara maduva, considerat indestructibil. Astragalus a aparut in zone arheologice din diferite parti ale lumii: picturi gasite in morminte egiptene ilustreaza jocuri cu astragalus din 3500 i.e.n, iar vase grecesti arata tineri aruncind cu "oasele" intr-un cerc. Variante ale "datului cu zarul" au fost aduse in Europa in timpul Cruciadelor, iar cuvintul arab pentru zaruri este "al zahr".
Cartile de joc au aparut in Asia, dar nu au devenit populare in Europa decat dupa inventia tiparului. Initial, cartile de joc erau mari si patrate. Figurile erau desenate cu un singur cap, in loc de capul dublu, ceea ce insemna ca jucatorii, de multe ori, trebuiau sa identifice cartile de la picioare. Colturile ascutite ale cartilor de joc faceau trisatul mai usor. Cartile cu figurine duble si colturi rotunde au aparut abia in secolul al XIX-lea.
1. Istoria jocurilor de noroc in Mesopotamia, Persia Antica, Egipt, India si China
In jurul anului 7000 B.C., solul fertil al Mesopotamiei - regiunea dintre Tigris si Euphrates, azi teritoriul Irak-ului modern - a oferit oamenilor posibilitatea de a-si schimba stilul de viata, de la unul nomad la unul sigur si linistit. Acest lucru a dus la crearea unei societati stabile, propice pentru dezvoltarea de abilitati, cunostinte si unelte. Civilizatia rasei umane a inceput de la acel punct in istorie. Nu-i de mirare ca, cele mai timpurii instrumente ale jocurilor de noroc, au fost descoperite in urma sapaturilor arheologice in acea parte a lumii.
Astragali cu patru fete datand din 6000 B.C. si primul cub de zaruri cu sase fete marcate cu samburi, datand din anul 3000 i.Hr., au fost gasite in mai multe zone arheologice. S-au descoperit table de joc din aceeasi perioada, care indicau ca populatia juca jocuri similare celor din zilele noastre, precum Table. Rezultatul aruncatului cu zaruri stabilea cat de mult putea fi mutatata o piesa de joc pe tabla.
Jocurile de noroc cu zaruri au fost foarte populare in Persia, azi teritoriul Iran-ului modern. Istoricii greci si biograful Plutarch ne relateaza o poveste despre un joc de zaruri dintre regele Artarxerxes si mama lui Parysatis. Se spune ca inainte de joc, Regele a ordonat sa se taie capul fratelui sau Cyrus, care a incercat o lovitura de stat pentru a-i lua locul, dar a fost invins in lupta. Parysatis a vrut sa-l razbune pe Cyrus. I-a propus lui Artaxerxes sa joace un meci amical de zaruri. Ea a pierdut in mod intentionat, pentru a-l provoca pe Rege sa joace pentru mize mai mari. Miza era slujitorul care l-a decapitat pe Cyrus. Mama Regina a castigat si s-a razbunat pe slujitor.
Egiptenilor le-a placut sa joace la fel de mult ca fratii lor din Persia si Mesopotamia. Mormintele vechi egiptene au fost ornamentate cu reliefuri sculpturale ilustrand scene cu numeroase jocuri de noroc. Datarile hieroglifice care au supravietuit arata ca legile care interziceau jocurile de noroc au fost stabilite in anii 3000-4000 i.Hr. Asta inseamna ca in acest interval de timp, jocurile de noroc erau deja o parte semnificativa a vietii egiptene. Plutarch a insemnat un mit egiptean despre zeii care jucau. Zarurile cubice datand din 2000 B.C. au fost gasite in sapaturile arheologice.
Majoritatea jocurile practicate de egipteni,contineau 2 zaruri si o tabla de joc. Zarurile erau aruncate iar piesele de joc erau mutate pe tabla, in functie de rezultatul zarurilor. Jucator care isi muta piesele pe toata tabla de joc era declarat castigator.
Alte forme de jocuri de noroc populare in randul egiptenilor include "Ghiceste par sau impar", precum si alte jocuri bazate pe ghicit.
In jocurile bazate pe ghicit, jucatorii trebuiau sa ghiceasca cate degete arata oponentul, sau cate obiecte de dimensiuni mici avea in pumn.
Cultura indiana a adoptat jocurile de noroc inca de la inceputul civilizatiei indiene, care a inceput cu 4000 de ani in urma. Marele epic indian Mahabharata la 1500 B.C., avea ca tema principala in povestirile sale faimosul meci de zaruri. Diversi membrii ai familiei regale care se luptau pentru tron, in cele din urma apelau la un joc de zaruri pentru solutionarea problemelor. Jocul nu era unul cinstit, probabil datorita faptului ca zarurile erau masluite. Unul dintre concurenti pierdea toata averea si drepturile sale regale, inclusiv sotia sa. Cu toate acestea, povestea are un final fericit.
Spre deosebire de cei din Mesopotamia care utilizau astragali pentu jocul cu zaruri, indienii se foloseau de nucile unui copac, denumit "vibhitaka". Aceste nuci aveau in jur de 5 parti plate, lucru care facea posibil sa fie folosite ca zaruri. in cele din urma zarurile vibhitaka au fost inlocuite cu astragali si zarurile cubice.
In afara de zaruri, indienii se delectau foarte mult cu pariurile organizate la luptele cu animale, in special luptele cu cocosi si berbeci.
In acea perioada, au existat multe case de pariuri unde jucatorii dependenti puteau sa se adune si sa se joace ca si cum ziua de maine nu ar mai fi existat. Aceste case erau supravegheate de catre un functionar care asigura ordinea jocurilor de noroc si colecta de la jucatori un procent din castig pentru Rege.
Traditia jocurilor de noroc din China nu este cu nimic mai prejos. Jocurile de noroc au urmat dezvoltarii societatii chineze si au continuat odata cu aceasta, iar pana la 1000 i.Hr., aceastea au devenit inseparabile de cultura chineza. Fiecare strada mare din orasele chineze avea o casa de jocuri de noroc. Forme foarte populare de jocuri de noroc erau pariurile pe lupte intre animale si intrecerile. Luptele cu cocosi sau caini, cursele de cai, atrageau intotdeauna un numar mare de jucatorii dependenti si pariuri grele.
In sec. al 5-lea B.C. jocurile pe tabla, care combina norocul si perspicacitatea au devenit foarte populare.
In jurul sec. al 7-lea A.D.Hr., chinezii modifica zarurile vestice in domino-uri. Jocul domino include 31 piese, reprezentand 21 numere (unele numere se repetau). Acestea erau facute din fildes sau alte materiale, si, de obicei, aveau puncte rosii sau negre. In sec al 12-lea AD, in timpul imparatului Seun-Ho, jocurile cu cartile au intrat pe scena oferind un alt impuls, adaugand un alt gust bogat si divers in viata jocurilor de noroc din China.
2.Istoria jocurilir de noroc in perioada Greco-Romana
In Grecia antica jocurile de noroc pot fi impartite in 3 categorii:
- jocuri simple: necesita ghicirea corecta a rezultatelor. De exemplu un jucator trebuia sa ghiceasca numarul de obiecte mici (nuci, pietricele) detinute de un adversar.
- jocuri de noroc cu zaruri: existau in 2 forme: cele cu table de joc si cele in care aruncai zarurile, si numai cele cu nr mare erau castigatoare. Grecii aruncau 3 sau 4 zaruri dupa ce le agitau intr-o ceasca speciala.
- concursuri cu oameni si animale: generau un entuziasm marit in randul oamenilor si de obicei, atrageau dupa sine pariuri grele. "Lupta cu cocosi" a devenit una dintre cele mai iubite forme de jocuri de noroc in jurul sec 5 i.Hr. Pariurile sportive includeau Jocurile Olimpice, precum si orice alte competitii ca lupte, aruncarea discului si altele.
Toata lumea in perioada de glorie a Imperiului Roman - de la fermieri si legionari, la senatori si imparati - avea "febra" jocurilor de noroc. Cea mai mare parte a jocurilor s-a invatat de la greci. Ca si grecii, romanii au jucat "ghicitul". Un joc popular era sa ascunda in pumn migdale, boabe de fasole si alte obiecte mici si trebuia ghicit nr acestora. Un alt joc de interes era sa arunci moneda si sa intrebi "Cap sau Nava", in loc de faimosul Cap sau Pajura, deoarce monedele romane aveau pe o parte capul zeului Janus iar pe cealalta parte o galera romana.
Totusi cele mai populare forme de jocuri de noroc au fost jocurile cu zaruri. Romanii aruncau 3 sau 4 perechi de zaruri. Cea mai buna aruncare si cel mai bun rezultat era 6 pe toate zarurile.
Soldatii Romani jucau frecvent zaruri in timpul campaniilor militare si transportau in razboi table de jocuri grele si voluminoase, alaturi de echipamentul militar. Noul Testament spune ca soldati romani care-l pazeau pe Isus rastignit pe cruce au dat cu zarurile pentru a obtine vesmintele sale.
Imparatul Caius Caligula si-a transformat palatul imperial intr-o adevarata casa de jocuri de noroc. El era cunoscut ca un faimos trisor si un mare pagubos. Dupa ce suferea o mare pierdere, ordona soldatilor sa execute din randul cetatenilor bogati pentru a le confisca averile si sa continue sa parieze cu acestea.
Imparatul Cladius a fost un adevarat parior si putea sa parieze pe averi intregi. Cu toate acestea Claudius a fost un jucator de gandire si chiar a scris o carte despre jocul cu zarurile. I-au placut atat de mult zarurile incat si-a proiectat caruta asfel incat in timpul calatoriei, miscarea sa nu-I afecteze aruncarea zarurilor.
De asemenea, imparatii Nero, Vitellus si Commodus erau pasionati de zaruri.
Numeroase panouri de jocuri, tabele si zaruri au fost gasite in ruinele din timpul Imperiului Roman. Zarurile erau facute din oase, argint, bronz, piatra, scoica si fildes. Zarurile incondeiate au fost descoperite in Pompeii. Cutremurul care a ingropat orasul, a surprins un grup de jucatori de zaruri la tabla unde au fost gasiti 2000 de ani mai tarziu cu zarurile inclestate in pumni.
Plebea romana nu putea trai fara jocurile de noroc. Pentru a potoli aceasta imensa nevoie, spectacole si concursuri impresionante se desfasurat zilnic si uneori de cateva ori pe zi. Luptele intre gladiatori, curse cu care de lupta, luptele intre animale sau cele intre animale si om, tot felul de evenimente sportive, oferea in mod constant, oportunitati pentru masa de a paria si a-si satisface foamea de jocuri de noroc.
Romanii au avut legi impotriva jocurilor de noroc, care nu au fost puse in aplicare in mod serios. in timpul Saturnalia - festivalul in onoarea zeului Saturn - care avea loc in decembrie, toate restrictiile pentru jocurile de noroc au fost suspendate. Conform legii romane, un castigator nu putea pretinde legal banii castigati la jocurile de noroc si cel care pierdea nu putea fi obligat sa plateasca datoriile sale facute in urma jocurilor de noroc.
3. Istoria jocurilor de noroc in perioada Medievala
In Europa medievala zarurile au ramas foarte populare, asa cum a fost printre multe tari in antichitate. Ordericus Vitalis (1075-1143) a declarat ca, in timpul sau, clerul si episcopii englezi erau dependenti de jocurile cu zaruri. In 1190 regele Richard Inima de Leu si Philip Augustus din Franta care au condus cea de-a treia Cruciada, au emis ordine de restrictionare a jocurilor de zaruri in randul soldatilor deoarce acestia dedicau mai mult timp jocurilor de noroc si mai putin timp indatoririlor militare.
Cavalerilor si preotimii nu le era permis sa piarda mai mult de 20 de silingi. Soldatilor simpli le erau interzise cu desafarsire jocurile. Se crede ca jocul de zaruri, jocul de hazard, a fost inventat de cruciatii englezi in timpul asediului fortaretei arabe Hazart. De asemenea, este posibil ca acest joc sa-l fi invatat de la arabi. Cuvantul "Al-zahr" in araba inseamna zaruri.
In Anglia anului 1334 se vota o lege prin care barbatilor li se intrezicea sa mearga mascati in ziua de Craciun in casele altor oameni pentru a juca zaruri. "Par sau Impar", "Cap sau Coada", "Varf sau spate", joc care se distingea prin aruncarea unui cutit in aer si ghicit pozita in care pica, precum si pariurile la luptele cu cocosi, cursele cu cai, si alte concursuri sunt forme de jocuri de noroc mentionate in literature medievala.
Jocul de dame si sah-ul au fost de multe ori jucat pentru bani, si diverse autoritati medievale au interzis jucarea acestora din acest motiv. Incepand cu secolul al 15-lea popularitatea zarurilor a scazut. Cartile de joc inlocuieste zarurile devenind cea mai populara modalitate de a juca. Cartile de joc au venit in Europa din Asia si lumea araba la mijlocul secolul al14-lea si 100 de ani mai tarziu, s-au raspandit in toata Europa. Varietatea jocurilor jucat si complexitatea unora dintre ele au fost cat se poate de uimitoare.
Spre sfarsitul Evului Mediu, pe langa cartile de joc, loteria a devenit o forma importanta de jocuri de noroc in Europa. In primul rand, loterii au aparut in Imperiul Roman ca o modalitate de a distribui cadouri fara a ofensa pe nimeni. In Europa, initial loteriile aveau ca scop de a dispune marfa scumpa, pe care nu au avea cine sa o cumpere. Vaduva marelui pictor flamand, Yan van Eyck a promovat acest tip de loterie, la Bruggs in 1446. Un secol mai tarziu, negustori din Venetia si Genova utilizau loteriile pentru a muta bunurile nevandute. Prima loterie engleza a avut loc sub dominatia Reginei Elisabeta in 1569, cu premii din argint, tapiserie si bani.
4. Istoria europeana a jocurilor de noroc
Istoria europeana a jocurilor de noroc se invarte in jurul fermacatorului Monte Carlo, cea mai luxoasa localitate din Principatul Monaco. Monte Carlo a intrat in istorie ca fiind locul unde s-a inregistrat cel mai mare castig la ruleta - 325.000 de dolari, o suma mai mult decat fabuloasa in anul 1873 (aproximativ 200 de milioane de dolari astazi). Autorul celei mai mari lovituri a fost Joseph Jaggers, un inginer britanic, care a studiat timp de cativa ani mecanismele ruletei, plecand de la premisa ca numerele castigatoare nu sunt chiar intamplatoare. Dupa ani de studiu, Jaggers a racolat clandestin sase angajati de la cazinoul Beaux-Arts si a descoperit ca una dintre mese avea un defect aproape evident, unele numere iesind castigatoare mult mai des decat celelalte. Era vorba despre 7, 8, 9, 17, 18, 19, 22, 28 si 29. Jaggers a castigat 70.000 de dolari in prima zi si inca 300.000 in urmatoarele trei zile. Drept raspuns, cazinoul a rearanjat mesele, iar Jaggers a pierdut intr-o zi aproape tot ce castigase. In cele din urma, a recunoscut la una dintre mese o zgarietura de care isi amintea din prima zi si, transferand jocul, a reusit sa revina la 325.000 de dolari. Jaggers a disparut apoi pentru totdeauan, iar cazinoul a dat faliment.
Istoria jocurilor de noroc este strans legata de vestitul oras Las Vegas. Inainte de acesta, a exista o fasie de teren, Las Vegas Strip, care a stat la baza a ceea ce urma sa devina capitala internationala a jocurilor de noroc. In anul 1931, statul Nevada a fost primul care a legalizat jocurile de noroc. Un vizionar, Leigh Hunt, patronul Seattle Post and Intelligence, a avut ideea sa construiasca in desertul de langa actualul Las Vegas un hotel-oaza. El Rancho a devenit proiect inca din anul 1924, insa constructia acestuia s-a terminat in anul 1941, la 8 ani dupa moartea lui Hunt.
Oaza a luat nastere insa din 1945, cand celebrul mafiot Benjamin "Bugsy" Seigel a construit Flamingo, un hotel cu 105 de camere. Au urmat apoi Desert Inn, The Last Frontier, Sahara, Sands si Silver Slipper. Odata cu deschiderea Royal Nevada si Riviera, in anul 1955, Las Vegas isi castiga statutul de capitala a jocurilor de noroc, atragand tot mai multi investitori.
Referinte:
- http://www.crapsdicecontrol.com/gambling_history.htm
- http://facultate.regielive.ro/proiecte/sociologie_management/istoria_riscului_2-5232.html
| |
©2009-2024 noroc-chior.ro Toate drepturile rezervate.
Contact: contact@noroc-chior.ro
|
|